Oamenii Kremlinului sub steagul UE: cum se fabrică dezinformarea. Cazul EUReporter, activ în România și Moldova
Cum folosește Kremlinul jurnaliștii: am analizat 1,7 milioane de articole și vă arătăm cum se publică automatizat pe frontul războiului informațional.
Suntem Luiza Vasiliu și Victor Ilie, doi jurnaliști care scriu de-o juma de viață despre abuzuri, corupție, infractori și nedreptăți. Dacă ați citit investigații despre Dragnea, Burnei, Tate sau Marele Alb, ne-ați mai citit deja. Dacă nu, bine-ați venit!
🇷🇺🇪🇺 O publicație care are Europa-n nume, EUReporter.co, face jocurile rușilor și bagă dezinformare în mijlocul unor scandaluri care ne dezbină sau când mergem la vot. Au pus la punct o infrastructură de aproape o sută de site-uri pentru audiențe din toată lumea cu singurul scop de a destabiliza democrațiile care nu se aliniază la politicile Moscovei. Am analizat 1,7 milioane de articole și vă arătăm cum publică automatizat pe frontul războiului informațional. 💻🪖
📢🪆 În Republica Moldova o atacă pe Maia Sandu, președinta pro-europeană, iar în anii trecuți dădeau fumigene care să îi ajute electoral pe oamenii Moscovei, cum e fostul președinte pro-rus Igor Dodon. În România au făcut front comun cu infractorii pentru modificarea legilor justiției în era Dragnea și au scris și despre cum Soros a investit crypto în protestatarii veniți la #10August. 🇲🇩₿
🐍🕵️♀️ Corespondenta lor de la Bruxelles se prezenta la conferințe de presă ca Anna Van Densky, dar numele ei este Anna Vvedenskaya. Recent a fost în mijlocul unui scandal pentru că a avut acces la calculatorul de serviciu al unui europarlamentar din Estonia. Am găsit-o într-o scurgere de date, The Dark Side of The Kremlin, cum poza ucraineni care protestau împotriva invaziei ruse din țara. Datele de la ea ajungeau la oamenii lui Putin, care între timp au ajuns pe listele internaționale de sancțiuni pentru că au încercat să racoleze americani pentru rețeaua lor de propagandă anti-Ucraina. 🏤🥸
Ce face EUReporter.co
EU Reporter e o platformă de știri care există din 2011 și se descrie ca fiind ”presă independentă pentru o dezbatere mai bună”. Pe site-ul lor, EUReporter.co, poți citi știri în limba engleză despre politicile europene, despre implementarea lor în fiecare țară UE în parte, dar și din Asia, America de Sud sau Africa. Dar au variante în aproape 100 de alte limbi. Funcționează pe o firmă înregistrată în Irlanda și spun despre publicul lor că e format din „legiuitori, decidenți politici și afaceriști din Bruxelles și capitale de pe tot mapamondul.”
La o primă vedere, dacă vrei să vezi care-i treaba cu Comisia Europeană, ce reglementări sau finanțări mai apar la UE, ce discursuri s-au mai ținut în Parlamentul European, publicația pare o sursă de nădejde. Numele lor mai și seamănă cu EUObserver, una dintre cele mai cunoscute publicații din Marea Britanie, care acoperă subiecte legate de politicile UE, ca să echipeze cetățenii și instituțiile cu instrumentele necesare pentru a trage la răspundere mișcare anti-UE.
În țara noastră, EUReporter a fost citată de publicații credibile ca G4Media, Hotnews sau Veridica, în cercetări universitare, dar și de redacții cu o carieră consacrată în dezinformare ca Lumea Justiției (LuJu.ro).
În 2019, LuJu.ro cita o scrisoare deschisă publicată de EUReporter, care fusese trimisă de Asociația Magistraților din România către Comisia Europeană și titra: Revolta magistraților împotriva MCV ajunge în presa străină. Magistrații împinși în față de LuJu atacau UE pentru că nu ridică mecanismul de control MCV și nu lasă guvernul să modifice legile justiției ca să-și salveze PSD baronii locali de pușcărie. Țările din Vestul Europei nu aveau MCV, iar România era trasă de urechi la Bruxelles din cauza MCV pentru fiecare ingerință a politicienilor în actul de justiție. MCV a fost un mecanism creat special pentru țările în curs de aderare la UE și păstrat pentru România ca să țină un ochi pe independența justiției.
EUReporter și Lumea Justiției au schimbat subiectul de la MCV și s-au concentrat pe interpretarea unui substrat controversat: „dublul standard cu care executivul comunitar trateaza statele membre UE”. Acest subiect a fost sistematic tocat de publicații de extremă dreapta sau conspiraționiști și a pus o cărămidă la popularizarea narativelor rusești despre țările de mâna a doua din Europa. Pe atunci, șefa Guvernului, Viorica Dăncilă, și ministrul Justiției, Tudorel Toader, mătrășeau legile justiției, iar LuJu.ro făcea galerie. Instituțiile europene și Comisia de la Veneția se împotriveau reformelor PSD, iar o publicație cu iz bruxelez îi ajuta pe pesediști să pretindă că UE le aprobă planul de a mătrăși justiția.
Cu un an înainte, LuJu livra un fake news și făcea un mare caz despre cum procurorii investighează investițiile crypto ale magnatului George Soros în mișcarea #rezist. EUReporter prelua această bazaconie, iar LuJu se lăuda că dezvăluirile lor „au ajuns în Europa.”
Autorul materialului despre Soros și finanțarea protestatarilor este James Wilson, directorul unui think tank care face jocurile Rusiei la Bruxelles în sectorul energetic, potrivit Politico, și în politici externe, potrivit unui studiu realizat de cercetătorul Anton Shekhovtsov, specializat în acțiunile de influență ale Rusiei în Europa.
Acest mecanism de propagare a dezinformării ajută și la legitimarea publicațiilor între ele. În instituțiile europene nu știa nimeni ce dezinformare împrăștie Lumea Justiției la București și puteau înghiți gălușca de la EUReporter. La capătul celălalt al Europei, în România nu știa nimeni cine sunt EUReporter sau James Wilson și publicul putea crede că publicația Lumea Justiției era legitimată de ziare de anvergură internațională. Credibilitatea funcționează ca un magnet, iar asocierea cu o publicație care are Uniunea Europeană în nume poate atrage public.
Cei de la Lumea Justiției lăudau publicația care îi cita și scriau despre EUReporter că s-au „remarcat de-a lungul timpului prin semnalele de alarmă pe care le-au tras asupra condițiilor inumane din penitenciarele românești, precum și asupra abuzurilor din instanțele și parchetele noastre”.
Într-adevăr, EUReporter se mai implicase în campania de denigrare a justiției de partea infractorilor români. De exemplu, ȘtiriPeSurse scria în 2016 că fosta șefă a DIICOT, Alina Bica, procuroare condamnată pentru corupție, lansase „acuzații grave” împotriva șefei DNA de atunci, Laura Codruța Kovesi. „Acuzațiile” erau lansate de Bica tot în EUReporter.
EUReporter a fost și este foarte activă și peste Prut, la Chișinău. Unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria recentă a Republicii Moldova se cheamă „Furtul Miliardului” și îl are în centru pe Ilan Șor, politician condamnat pentru că a fost unul dintre artizanii dispariției unui miliard de dolari din trei bănci moldovenești. Frauda a dus la prăbușirea monedei naționale și a alimentat cu bani figurile pro-ruse din Moldova. Șor a fugit și stă ascuns în Rusia, de unde coordonează campanii electorale pentru politicieni pro-ruși și investește în campanii de denigrare a figurilor pro-europene. În 2015 nimeni nu știa unde e miliardul și cine l-a furat, însă EUReporter publica analize despre cum „furtul miliardului” era neverosimil. Analizele lor erau preluate de publicații românești ca fiind surse credibile de informare. Astfel, rușii înregistrau victorii de etapă în Moldova pentru că oamenii lor păreau încă cinstiți.
În 2020, în Republica Moldova președinte era politicianul pro-rus Igor Dodon. Dodon e o marionetă a Kremlinului, după cum reiese inclusiv din conținutul telefonuluil pe care l-a pierdut și care a intrat în posesia jurnaliștilor de la Rise Moldova, dar și din discursurile sale pro-Putin și anti-UE. Acesta urma să se confrunte atunci electoral cu politiciana Maia Sandu, fostă ministră a Educației cu viziuni pro-europene.
În vreme ce Sandu voia să scoată țara din gheara rusească, Dodon voia s-o bage în BRICS, replica post-sovietică la UE. A câștigat Sandu, dar câteva luni mai târziu, în vara lui 2021, în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare de atunci, ziarul german Bild publica o scurgere de date care arătau că statul rus investise prin interpuși 11,4 milioane de euro în campania care trebuia să le pună marioneta în fruntea Moldovei. Operațiunea implica multiple campanii de influențare și cumpărare a votului – puteți citi despre ea aici.
EUReporter a publicat câteva zile mai târziu o așa-zisă investigație, care arată cu un singur pdf că Dodon s-ar fi bucurat doar de 2,5 milioane de euro de la ruși, dar nu direct, ci pentru cumpărarea voturilor din Transnistria.
În ciuda rușilor, în 2020, Sandu a ajuns președintă, apoi partidul ei a câștigat parlamentarele din vara lui 2021. Acum este inamicul numărul 1 al rușilor după ce anul trecut s-a impus în fața altei marionete a Kremlinului. Zilele astea Republica Moldova se pregătește din nou de alegeri, de data asta parlamentare.
Azi, în Moldova, situația e cruntă în spațiul informațional public. Armata digitală a Kremlinului, o investigație publicată recent de Ziarul de Gardă, arată cum serviciile rusești coordonează campaniile online împotriva președintei Sandu, dar și cum s-au implicat în tabăra pro-Georgescu de la noi. Președinta Sandu are sprijinul liderilor din Uniunea Europeană.
Anul trecut, după o vizită pe care Maia Sandu a avut-o la București, EUReporter scria că a fost întâmpinată cu proteste pentru că ar vrea să impună un sistem dictatorial la Chișinău. Purtătoarea de cuvânt a lui Ministerului de Externe de la Moscova, Maria Zaharova, a acuzat-o de mai multe ori „anihilează democrația” ca în Germania nazistă. Ca să lovească în Sandu, publicațiile pro-Kremlin citau o publicație internațională care se pretinde respectabilă, adică EUReporter.
Materialul EUReporter despre Maia Sandu a dispărut de pe site, la fel cum au dispărut și documentul pdf care arăta cum Igor Dodon era ajutat în campania din 2020 cu fonduri rusești, la fel cum a dispărut și cel cu scrisoarea magistraților români care susțineau legile justiției implementate de PSD și susținute de Lumea Justiției.
EUReporter.co a fost frecvent citată în România și Republica Moldova ca o publicație independentă din Bruxelles, în vreme ce valida conspiraționiști, site-uri de extremă dreapta și publicații care toarnă dezinformare în capul oamenilor. Joacă de partea rușilor, lansează atacuri care se propagă pe site-uri mărunte, iar apoi sursa primară dispare în haosul internetului.
Pe site-urile lor găsiți un mix de retorici, majoritar pro-europene, printre care se strecoară câte un fitil al Kremlinului în momente cheie care ajută la destabilizarea statelor considerate neprietenoase. Astfel, fiecare pion câștigă credibilitate pe terenul advers.
Cum funcționează EUReporter.co
Așa am ajuns să ne uităm mai atent la EUReporter.co plecând de la banii pe care îi încasează. Publicațiilor care fac bani din publicitate de la Google le sunt alocate coduri unice ca cel din imaginea de mai jos ”CA-PUB-188…”. Dacă mai multe publicații au același cod unic, înseamnă că banii din publicitatea livrată prin Google Ads ajung la aceeași cont de Gmail. Adică la același om.
În total, am identificat 88 site-uri legate de eureporter.co pentru aproape toate limbile pământului, inclusiv româna. Swahili, yiddish, urdu, catalană, chineză, engleză, galeză, să ajungă la toată lumea. 51 dintre acestea publică sistematic aceleași materiale în același timp, lucru care ne indică faptul că procesul de publicare este complet automatizat. 88 dintre ele sunt subdomenii ale eureporter.co, adică site-ul pentru limba română e ro.eureporter.co, cel pentru Moldova e md.eureporter.co, iar altele au „globe” în denumire ca GlobeDeutschland.de sau NewYorkGlobe.org. Lista completă poate fi consultată aici.
Nu am reușit să aflăm cine a înregistrat domeniul eureporter.co pentru că folosește un sistem de tip cloudflare, iar pe același IP se mai regăsesc sute de mii de alte site-uri fără legătură între ele.
Cu ajutorul aplicației Semrush, am numărat 232,169 de linkuri care fac trimitere la site-uri din rețeaua EUReporter.
În total, pe cele 88 de site-uri am identificat 1,7 milioane articole și le-am descărcat pe toate. Am vrut să verificăm cum e automatizată publicarea lor, iar rezultatele vorbesc de la sine.
Mai jos vedeți o mostră din 51 de site-uri care publică din 2012 articole în sincron în limbi diferite pentru fiecare țară în parte. Toate articolele apar în același minut pe aceste site-uri cu o cadență soldățească. În graficul de mai jos vedeți un EKG al propagandei, mai multe inimi care pompează dezinformare în sistemul vascular al fiecărei țări.
În infograficul de mai jos puteți observa toate site-urile și relația dintre ele în funcție de câte articole au în comun. Majoritatea publică aceleași materiale în același timp, iar când nu fac asta se citează între ele. În total am găsit că oamenii au fost direcționați către site-urile eureporter.co de 263 de mii de ori, conform datelor Semrush. Nu putem spune cu precizie câți oameni au citit materialele lor, cu atât mai puțin câți le-au și crezut, dar putem fi siguri că, prin această automatizare, rețeaua de site-uri face tot posibilul să fie găsită ușor de algoritmii Google.
Am făcut și o analiză a cuvintelor care apar cel mai des în cele 1,7 milioane de articole de pe EUReporter.co, iar subiectele pe care le abordează fac parte din agenda propagandei de stat din Rusia. UE, Brexit, Ucraina, energia verde și mediul - majoritatea dezbateri unde narativele rusești seamănă discordie.
Cine sunt rușii conectați la EUReporter.co
În 2013, Le Monde scria despre cum GRU, serviciul de informații al Ministerului Apărării din Rusia, încerca să racoleze ziariști francezi care să scrie materiale despre politicieni francezi. Omul care făcea angajările, sub pseudonimul Mikhail, plătea de 5 ori mai bine decât câștiga un jurnalist francez în mod obișnuit. În negocierile pe care acoperitul rușilor le purta cu un reporter pe care voia să îl angajeze, acesta i-a dat un exemplu de material pe care ar trebui să îl producă. Iar exemplul era din EUReporter.co.
La vedere, compania care deține EUReporter.co este înregistrată în Irlanda și e deținută de EU Reporter Media & Communications Ltd, din Dublin, o societate comercială care n-a mai raportat date financiare din 2022, când era pe pierdere. Firma e deținută de Colin Leonard Evans, care mai controlează o serie de companii media în Anglia, alături de un bulgar pe nume Dimitar Ivanov Yankov.
Printre firmele celor doi se numără și Bizcoin Reporter Ltd, care administrează un site de știri pentru piața de monede crypto, CoinReporter.io. Pe 10 iunie anul acesta, Bursa de la Moscova, constrânsă de situația financiară precară a economiei ruse, a intrat pe piața crypto, iar cele mai importante publicații care au lăudat inițiativa au fost CoinReporter și TASS, agenția de știri de stat.
Pe pagina de Facebook am găsit o adresă de email la care ar trebui să răspundă proprietarii acestei publicații: publisher@eureporter.co. Și spectacolul începe abia de-acum.
În 2019, un grup de hackeri a obținut zeci de mii de mailuri interne ale unor angajați de la Kremlin asociați cu serviciile de informații ruse. Scurgerea de date se numește The Dark Side of the Kremlin și este gestionată de către DDOSecrets, un grup de activiști pentru transparență care publică scurgeri de date de interes public.
Între acestea, erau mailuri ale unui rus pe nume Mikhail Alekseyevich Plisyuk. Pe numele lui a fost emis un mandat de arestare în 2020, după ce Departamentul de Justiție din SUA l-a pus sub acuzare pentru că a încercat să racoleze un membru al Congresului american. Procurorul american a arătat că Plisyuk încerca să organizeze o rețea de propagandă care să susțină public anexarea de către Rusia a regiunii Crimeea. Rolul său era să slăbească relațiile dintre Statele Unite și aliații europeni, iar rechizitoriul este o lectură obligatorie (și foarte palpitantă) pentru cei care vor să înțeleagă cum lucrează spionii ruși peste hotare.
Șeful direct al lui Mikhail Plisyuk, parlamentar rus, scria într-un mail trimis congresmanului că este „delegat oficial de către Guvernul Federației Ruse”, iar consilierul său îl reprezenta în orice problemă. Rușii încercau să îl corupă pe american printr-o fundație înființată prin decret prezidențial, care era coordonată direct de către serviciile de informații ruse.
Mai jos, puteți să vedeți câteva extrase dintr-un documentul programatic de propagandă pus la punct de Plisyuk pentru racolarea americanilor. Fișierul se numea „Rolul de lider global al Rusiei – un proiect în continuă desfășurare” și preciza că reușiseră să ocolească sancțiunile internaționale impuse după invadarea Ucrainei din 2014.
Mai departe, părea mai simplu: „să recrutăm de partea noastră personalități marcante și de renume din cultura mondială și să le utilizăm potențialul prin inițierea unor varii campanii și evenimente propagandistice internaționale în favoarea Rusiei”, scria Plisyuk.
Din ancheta americanilor pare că scopul lui Plisyuk și al colegilor săi era să se bată de dimineață până seara cu „Vestul” pentru „granițele problematice”. Iar bătălia se poartă în media, înainte să pornească tancurile și dronele.
Americanul nu s-a lăsat racolat de Plisyuk și partenerii săi, dar rolul lui ar fi fost acela de garant al referendumurilor de independență și alipire la Rusia din regiunile separatiste ucrainene. Pe Drepturi și Strâmbe am mai scris despre cum operațiunile din aceste regiuni au fost coordonate de ofițeri de informații ruși și legăturile acestora cu extremiștii din România pe care au reușit să îi racoleze.
Numele lui Plisyuk apare și în scandalul finanțării rusești pe care a primit-o partidul francez de extremă dreapta Frontul Național. Marine Le Pen, lidera partidului, a contractat pentru formațiunea politică un credit de 10 milioane de euro de la o bancă rusească din Cehia, iar banii nu au fost niciodată returnați. Plisyuk a fost unul dintre cei care au intermediat întâlnirile dintre ruși și extremiștii francezi.
Dar să ne întoarcem la leak-ul The Dark Side of Kremlin. Plisyuk a primit pe 3 iunie 2015 un set de trei mailuri de la publisher@eureporter.co în care erau fotografii de la un eveniment din Bruxelles. La eveniment erau prezenți ucraineni care protestau împotriva invaziei rușilor din 2014. O jurnalistă care se prezenta Anna Van Densky a trimis pe adresa redacției eureporter.co fotografii cu participanții.
Nu am găsit această fotografie publicată pe eureporter.co, deci nu ne e clar pentru ce au fost fotografiați protestatarii împotriva invaziei ruse, însă din scurgerea de date reiese că fotografiile de la Anna Van Densky au ajuns la mailul redacției. Mai departe, acestea au fost redirecționate către Mikhail Alekseyevich Plisyuk.
Plisyuk n-a fost destinatarul final al fotografiilor de la conferința de presă, ele au fost redirecționate până la Kremlin. Mai departe, Plisyuk a trimis pozele către Inal Ardzinba, un cetățean georgian care ani mai târziu avea să devină ministrul de Externe al regiunii separatiste pro-ruse Abkhazia, și care în 2015 era unul dintre responsabilii de exacerbarea curentului separatist ucrainean din Donetsk și Luhansk. Acum, Ardzinba are un fotoliu călduț din care ocupă poziția de consilier al Patriarhului Kiril al Rusiei.
Când a primit mailurile EUReporter de la Bruxelles, Ardzinba era în poziția de adjunct al lui Vladislav Surkov, consilierul personal al lui Vladimir Putin. Acesta din urmă e cunoscut ca arhitect al putinismului și al erei post-adevăr.
Dar să revenim la femeia cu fotografiile, Anna Van Densky. Numele ei real, de fapt, este Anna Vvedenskaya și a fost în centrul unui scandal public în Estonia anul trecut, după ce presa a descoperit că a avut acces la calculatorul unui membru al Parlamentului European. Evenimentul era organizat chiar de think-tank-ul consultantului pro-rus Wilson, cel care valida teoria că miliardarul Soros a finanțat protestele din 10 august împotriva PSD și care încă nu fusese dat în fapt de Politico.
Le-am trimis mai multe întrebări Annei-cea-cu-două-nume și lui Mikhail Plisyuk. MailTrack ne-a notificat că și-au deschis emailurile, însă nu au revenit cu răspunsuri despre legăturile lor cu publicația, intențiile lor și schimbul de mesaje din 2015 sau relația cu statul rus. În schimb ne-a răspuns Colin Leonard Evans, patronul și redactorul șef al EUReporter.
L-am întrebat despre relația cu Plisyuk și ne-a spus că s-au cunoscut la o conferință de presă organizată de rus, acum mai bine de zece ani, pe vreme când rusul lucra pentru o agenție de PR din țara lui și că au interacționat cu el înainte să fie plasat pe listele internaționale de sancțiuni. În plus, “am fost informați că domnul Plisyuk a murit acum niște ani”. Cineva a deschis mailurile pe care i le-am trimis acestuia, totuși, deși nu am reușit să verificăm dacă acesta mai e în viață sau nu și dacă altcineva ar putea avea acces la datele lui de logare.
Colin Evans ne-a comunicat și că nu mai colaborează cu Anna Vvedenskaya de zece ani și că acesta ar fi numele ei „originar”. A adăugat că au întrerupt colaborarea „după un dezacord major” acum 10 ani și că nu știe nimic despre fotografiile cu protestatarii ucraineni care au ajuns până la Kremlin. Ulterior, după ce i-am arătat mailul trimis de fosta colaboratoare, a spus că la acea adresă de mail aveau acces mai mulți colaboratori, inclusiv rusoaica cu două nume și nu știe cine e fostul consilier al lui Vladimir Putin, la care au ajuns fotografiile.
Patronul ne-a mai spus că publicația sa este independentă politic și editorial, dar “clar pro-UE”. A mai zis că oferă o platformă de publicare “necenzurată” tuturor formelor de opinie politică, religioasă sau culturală și așa se explică faptul că uneori mai apar și materiale anti-UE. De asta, spune Evans, există la finalul articolelor precizarea că pozițiile exprimate în articole de colaboratori nu se suprapun neapărat cu cele ale publicației.
Ce să faceți, între timp
Dacă aveți drum pe lângă Slatina sau pe oriunde prin Olt, merită să faceți un ocol pe la cafeneaua Zen. Ca un fan cold brew tonic vă promit că la Zen puteți să beți un pahar memorabil. Dacă acolo găseați doar cafea nu scriam rândurile astea, însă tot acolo locuiește și Daria Miloaga, numai bună de mângâiat cât vă alintă cafeaua. Mai găsiți o colecție impresionantă de viniluri (unele de colecție, cu autograf), o bibliotecă impresionantă (dacă se închid cele de la sat, răsar timid cele private <3). Și dacă nimic din toate astea nu v-a convins să faceți un popas, puteți merge și doar să stați la povești cu proprietarul, care e un super personaj și om de bază pentru comunitatea din Slatina.
Apropo de caterincă, trebuie să îl urmăriți pe Instagram pe Victor Pătrășcan, care face turul Europei cu niște numere de stand-up comedy incredibil de smart, empatice și ancorate în realitatea de azi. De trei ani e pe drum, improvizează masiv și lucrează doar cu materialul clientului, adică vorbește cu oamenii din sală și scoate perlă după perlă pe subiecte care pleacă de la Trump, Palestina, Ucraina până la istorie sau sociologie sociologie. E plin mai plin de harfă decât Maga de bullshit. Anul trecut, a adunat sute de oameni la show-uri în Ucraina. A reușit, pentru câteva reel-uri de pe Insta luate din spectacolele lui, să ne redea încrederea în umanitate. Dacă ajungeți să-l vedeți toamna/iarna/primăvara asta, scrieți-ne cum a fost. Vă așteaptă la Roma, Viena, Londra și-ntr-o mie de alte orașe și orășele din Europa. Noi am vrea să facem și-un dialog cu el, îi scriem și vă ținem la curent :)
Pentru că vin alegerile în Republica Moldova și există un risc rezonabil să ne extindem granița cu rușii, vă invităm să urmăriți niște oameni care să vă pună în temă cu ce se întâmplă peste Prut. Intrați pe Facebook, pe Instagram, pe Youtube sau pe unde puteți și căutați-i pe Valeriu Pașa de la Watchdog.md pentru analize detaliate despre propaganda rusă și cum își bagă Kremlinul coada în politica de la Chișinău. Puteți sta la curent cu ultimele investigații despre ce fac rușii acolo dacă urmăriți StopFals.md, Ziarul de Gardă, Rise Moldova și Cu Sens.
Pressone a documentat departamentul de propagandă al partidului extremist AUR și a publicat două investigații despre noii săi coordonatori, Mugur Mihăescu și Robert Uleia. Până nu demult, șef era Dorin Lulea. Materialele, scrise și documentate de Răzvan Filip, sunt relevante pentru că arată felul în care sunt recrutați influencerii de TikTok și cum funcționează coordonarea dezinformării direct din Palatul Parlamentului. Aici găsiți Cum funcționează noul departament de propaganda al AUR și aici aflați cum e Când TikTokerii devin propagandiști AUR.
Să ascultați noul album al lui Norzeatic și să mergeți să-l auziți și live la concert în Expirat pe 24 septembrie.
Băi băiatule ce caracatiță, războiul hibrid clar e mai bine de 10 ani!
Este cel puțin de la invadarea Crimeei, dar eu cred că precede acest eveniment.