Horațiu Potra. Aurul mercenarului și camarazii săi abandonați în Congo
Horațiu Potra și-a dus oamenii în Congo în mijlocul unui război de gherilă, purtat cu o ură profundă ce s-a născut din genociduri ale ultimilor ani. Din Africa a adus cantități uriașe de cash și aur.
Scris de Victor Ilie & editat de Luiza Vasiliu
Horațiu Potra și-a dus oamenii în Congo în mijlocul unui război de gherilă, purtat cu o ură profundă ce s-a născut din genociduri ale ultimilor 30 de ani și a lăsat în urmă milioane de oameni fără viitor. Din Africa a adus cantități uriașe de cash și aur.
L-am urmărit pe Horațiu Potra încă din vara lui 2024. Am citit conversațiile pe care le poartă cu angajații de pe frontul din Republica Democrată Congo în grupurile de WhatsApp. Am vorbit cu angajații lui, rudele victimelor care au murit pentru el și colegi care au stat la capul lor și am reconstituit profilul celui mai celebru mercenar din România.
Iunie 2023. Un cetățean coboară pe strada Piezișă, centrul universului studenților din Cluj. Baruri și restaurante pe ambele trotuare.
Omul nostru nu e student, e veteran, a îmbrăcat haina militară a României în teatre de operațiuni ale NATO.
De nicăieri apare un copil cu un pistol de jucărie. Poc! Poc!
Veteranul se sperie ca la un foc de armă cu muniție de război. Se întoarce în tranșeele din Orientul Mijlociu. Are un atac de panică. Sună la 112. Urlă în telefon că are nevoie de trupele speciale pentru evacuarea de urgență. În capul lui, era prins într-o ambuscadă.
Fostul militar n-a sunat la 112 să facă o farsă despre talibani care iau cu asalt cartierul studențesc al Clujului, ci pentru că suferă de Sindromul de Stres Post-Traumatic (PTSD). Tulburarea sa îl făcea să își reamintească clipele crunte când era sub asalt real.
Polițiștii veniți la intervenție n-au auzit de PTSD. L-au încătușat și l-au dus la secție. Acolo și-a revenit din atacul de panică și a cerut să fie dus la Psihiatrie, unde a rămas peste noapte.
Acest veteran a luptat pentru statul român, iar apoi pentru Horațiu Potra în Republica Democrată Congo (RDC). Ca el, sunt peste o mie de foști gradați militari, polițiști, jandarmi, foști angajați SPP, SRI, SIE și foști membri ai Legiunii Străine Franceze. În ultimii doi ani, au ales să fie combatanți într-un război care nu e al lor pentru o leafă mai bună ca banii din țară.
Horațiu Potra a devenit celebru în România în timpul alegerilor prezidențiale din 2024, după ce mai multe publicații au arătat că oamenii lui îl apără pe candidatul Călin Georgescu. Pe 9 decembrie, Potra era oprit împreună cu alți foști militari în timp ce mergea spre București în ziua turului anulat.
Polițiștii spun că s-au sesizat în urma unui apel la 112.
„Am o situaţie mai aparte, am un verişor, a plecat din Mediaş, este într-un grup, cu nişte foşti din Legiunea Străină. [...] Sunt peste douăzeci cu arme la ei, nu vorbesc prostii, au armament la ei, unii dintre ei au fost în Legiunea Străină, le-a băgat în cap să vină aicea să facă prăpăd, au luat copiii ăştia după ei, nu se poate, şi au trecut pe DN, vin spre Bucureşti”
Potra și oamenii lui aveau un mic arsenal de agitație, un pistol cu bile de calibru 50, un alt pistol cu gaze lacrimogene, o cantitate impresionantă de petarde, cozi de topor și nouă cuțite, dar și 590 de mii de franci congolezi. Nu suficient pentru o rebeliune ca cea care are loc chiar acum în Republica Democrată Congo, dar suficient pentru a provoca un haos într-o mulțime de protestatari nervoși că li s-au anulat voturile.
Cum au ajuns francii congolezi la Potra. Contractul public din RDC și contractele pe genunchi ale românilor
Criza umanitară din Republica Democrată Congo este una dintre cele mai complexe din lume. Mai bine de opt milioane de bărbați, femei și copii au fugit din calea războiului de gherilă aflat în plină desfășurare în estul țării.
La sfârșitul lui 2022, Horațiu Potra a început să angajeze oameni pentru o misiune de „menținere a păcii” în orașul congolez Goma și în împrejurimi. Unii dintre ei își zic mercenari, alții își zic contractori și trebuiau să păstreze pacea într-unul dintre cele mai sângeroase locuri din Africa.
Încă din vara anului trecut, Ian Wafula, corespondentul de război al biroului BBC din Kenya, a început să investigheze prezența lui Horațiu Potra în zonă, iar eu am ajutat cu documentarea în România. Subiectul mi s-a părut foarte important și am continuat să sap.
O parte dintre oamenii angajați de Potra cu care am vorbit ne-au spus că, prima oară când au ajuns acolo, mercenarul le-a zis să pretindă că sunt ruși, dacă sunt întrebați de localnici.
Pe 2 ianuarie 2023, pe Twitter/X apărea prima fotografie cu Potra și doi soldați congolezi. Deci nu erau rușii, era al nostru din Mediaș, cu pașaport românesc, dar și cu vizite frecvente la ambasada rusă împreună cu soția, fratele și prietenii săi.
Adoptarea narativelor rusești în legătură cu războiul dus de Kremlin împotriva Ucrainei a devenit relevantă în decembrie, când presa a relatat că oameni din anturajul lui Potra îi asigură protecția candidatului Călin Georgescu – la rândul său, o portavoce a propagandei ruse în România.
„Noi ziceam «da, da», rușii tot «da, da». Și noi albi, albi și ăia, francezi nu eram sigur. Foarte ușor s-a făcut confuzie acolo”, povestește unul dintre foștii angajați ai lui Potra, care adaugă că, în felul ăsta, românii împrumutau din renumele sângeros al rușilor. Ne roagă să nu-i folosim numele.
Toți cei intervievați au fost de acord să povestească despre experiența lor în Africa doar cu condiția anonimatului, de frica repercusiunilor din partea lui Potra.
Subiectul prezenței rușilor în țările africane este arzător în ultimii ani, de când și-au intensificat acțiunile în regiune odată cu războiul din Ucraina.
Armata privată Wagner controlează mai toate guvernele din deșertul Sahel, în inima continentului african. Guvernele primesc de la ruși protecție în fața rebelilor, iar rușii obțin la schimb acces la resurse minerale. Mercenarii plătiți de statul rus nu-și mai spun Wagner acum, după ce numele lor a fost asociat cu crime de război în Mali sau Ucraina. Acum își spun Africa Corps, iar numele nou vine de la Afrika Korps, trupele naziste detașate de Hitler în Libia, în 1941. Accesul acestora la resurse minerale ajută Moscova să ocolească sancțiunile internaționale.
Potra a băgat capul în poză și la început a pretins că joacă de partea rușilor. Asta i-a adus o mențiune într-un raport ONU din 2023 despre dezastrul umanitar din Republica Democrată Congo. Unul dintre comandanții lui Potra, Valentin Juncu, declara zilele trecute pentru Europa Liberă că raportul ONU le-a lăudat eforturile de pacificare a Republicii Democrate Congo. Însă concluzia raportului este alta. Experții ONU arătau că armatele private sunt ineficiente și guvernul a cheltuit netransparent fondurile pe români, în loc să investească banii în propria armată.
Același raport ONU arată că, în 2023, Potra nu avea direct un contract cu Ministerul Apărării de la Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo, ci a fost contractat de către o societate bulgară pe nume Agemira PMC. Potra semna contractul prin Asociația Românilor care au Activat în Legiunea Franceză (RALF). După scandalul din jurul candidatului Călin Georgescu, Potra și-a închis site-ul RALF.
Contractele de muncă ale oamenilor, însă, au fost operate vreme de doi ani pe o firmă din Londra, înregistrată pe numele unuia dintre frații mercenarului, Daniel Simion Potra – GPH La Role Ltd, care a fost închisă anul trecut. Din martie 2024, contractele au fost mutate pe firma congoleză Amani Sarl.
Agemira, contractorul primar al fondurilor publice congoleze, este controlată de către Olivier Bazin, trader de influență, resurse și mercenari în Africa. Despre Bazin s-a scris în presa franceză că făcea lobby în Africa pentru companii rusești petroliere.
Conform angajaților lui Potra, Bazin și oamenii lui se ocupă de mentenanța unor aparate de zbor de origine sovietică, două elicoptere și câteva aparate de zbor Sukhoi, iar românii apără zona de rebelii M23 și antrenează armata congoleză. „Instrucția pentru militarii congolezi e un pretext, se făcea instrucție doar când venea presa, ONU sau erau inspecții oficiale”, insistă un fost militar, care a lucrat aproape doi ani în Congo pe o poziție de comandă.
Ca să înțelegem cum a ajuns Potra acolo, trebuie să pornim de la istoria războiului sângeros în care s-a băgat.
Republica Democrată Congo s-a confruntat în ultimii ani cu o intensificare a conflictelor armate, în special în estul țării, unde gruparea rebelă M23, susținută de Rwanda, a preluat controlul asupra unor zone strategice, provocând strămutarea a sute de mii de persoane.
Aceste tensiuni își au rădăcinile în genocidul din Rwanda, din 1994, când extremiștii hutu au ucis peste jumătate de milion de tutsi și au violat aproape jumătate de milion de femei, determinând fuga responsabillilor de genocid și a refugiaților hutu în estul RDC. Astfel, au apărut miliții hutu și conflicte cu grupuri tutsi locale, declanșând Primul Război din Congo (1996-1997) și Al Doilea Război din Congo (1998-2003), care au implicat multiple țări africane și au provocat milioane de victime.
De atunci, estul RDC a rămas o zonă instabilă, unde se înghesuie la resurse marile puteri, care se luptă pentru controlul resurselor naturale valoroase, precum coltanul, esențial pentru bateriile telefoanelor și a mașinilor electrice. Totul se întâmplă prin grupări armate interpuse.
Numeroasele războaie africane își au originea în perioada colonialistă, când francezii sau belgienii trasau granițe după cum îi mânau interesele miniere, fără a ține cont de aspecte tribale, etnice sau religioase. Azi, războaiele sunt extrem de profitabile pentru că puterile globale, interesate de zăcămintele din subsolul african, exploatează local conflictele pentru a pune mâna pe resurse.
Potra a ajuns prima oară în Africa în 2002, după ce a muncit cinci ani pentru Legiunea Franceză – o organizație care a integrat infractori din toată lumea. În schimbul serviciilor lor, aceștia au primit la schimb cetățenie franceză și un cazier curat. Legionarii purtau războaiele pe care armata franceză nu și le asuma.
Fostul lui șef direct, Paul Barril, i-ar fi făcut intrarea, după cum îi povestea reporterei Pressone și Libération în vara lui 2024. Presa franceză mai scrisese în trecut despre relația apropiată dintre Barril, fost colonel al trupelor speciale ale Jandermeriei franceze (GIGN), și Olivier Bazin, patronul Agemira și partenerul de afaceri local al lui Potra.
În 2002, Horațiu Potra era șeful gărzilor prezidențiale din Republica Centrafricană, condusă de dictatorul Ange-Félix Patassé. Acesta se confrunta cu o tentativă de lovitură de stat și le-a cerut ajutorul vecinilor de la sud, Republica Democrată Congo.
Atunci a venit Jean-Pierre Bemba împreună cu luptătorii săi din Armata de Eliberare din Congo pentru a înăbuși lovitura de stat. Ajutorul lui Bemba s-a concretizat în crime împotriva umanității și crime de război comise împotriva civililor în Republica Centrafricană. Tribunalul de la Haga l-a pus sub acuzare, iar în 2008, Bemba a fost arestat lângă Bruxelles, judecat și condamnat pentru miile de bărbați uciși și femeile violate.
Curtea Internațională de la Haga nota în comunicatul de presă din ziua arestării că trupele conduse de Bemba au „efectuat un atac extins și sistematic împotriva populației civile, în timpul căruia au fost comise violuri, torturi, atentat la demnitatea umană și jafuri”, iar dosarul lui Bemba a fost primul dosar internațional în care Curtea de la Haga a obținut condamnări pentru violuri în masă.
Potra și Bemba luptau cot la cot, în 2002, de partea dictatorului Patassé, iar 20 de ani mai târziu au ajuns să lucreze din nou împreună, de data asta pe fonduri publice congoleze. Jean Pierre Bemba a ajuns ministru al Apărării după ce s-a eliberat din închisorile europene.
„Bemba l-a adus pe Potra în Congo”, e de părere unul dintre angajații lui Potra, care a avut o poziție de conducere în structura de comandă a mercenarului din Mediaș. Altul e de părere că Potra a intrat pe fir prin relațiile sale vechi cu francezii Bazin și Barril.
Nu e clar cum a făcut Guvernul de la Kinshasa licitația și plățile, însă sursele noastre spun că banii au ajuns cash la Potra și tot la fel i-a dat mai departe. Șeful contractorilor români a plătit soldele cash, în hârtii de 100 de dolari, iar contractorii povestesc cum Potra a adus „banii în saci” și acasă, în România. Asta se întâmpla inclusiv în perioada în care candida la primăria Mediașului.
În timp ce un soldat congolez câștigă cca. 100 de dolari pe lună, un contractor român lua între 3000 și 7000 de dolari. Majoritatea pare că încasau 5000 de dolari lunar și 3000 pentru luna de concediu. Alții încasau 5500 lunar și 3500 pentru concediu.
Înmulțim cu o mie de contractori pe care Potra trebuia să îi detașeze în DRC și ne dăm seama cam cât bănet a avut Potra pe mână. Cel puțin o sută de milioane de dolari în ultimii doi ani.
„Când am intrat în biroul lui de la hotel ca să-mi iau banii prima dată, mi s-au înmuiat picioarele, că n-am mai văzut niciodată doi metri cubi de bani, numai dolari”, își amintește unul dintre contractori.
Iar numerarul nu lasă urme.
Când și-a băgat banii în bănci, Potra a avut surpriza ca aceștia să fie blocați. CEC Bank a înghețat jumătate de milion de dolari pe care Potra a vrut să îi introducă în legalitate.
„...banca și-a motivat notificarea de denunțare unilaterală a contractului [cu Potra] care prevede posibilitatea băncii de a închide conturile clientului în situația identificării unor riscuri semnificative, precum riscuri de fraudă, de spălare a banilor, de finanțare a terorismului”
Contractul de muncă al unui român din DRC, pe care puteți să îl vedeți mai jos, are doar două pagini și jumătate. Documentul este foarte străveziu pentru cineva care pleacă pe front, nu include asigurări de sănătate sau drepturi de repatriere în caz de deces. Militarii nu primeau actele la semnat din România, ci abia după ce aterizau la Kinshasa.
Toți cei cu care am vorbit povestesc că au văzut documentul prima oară abia când au ajuns în Congo, unde au plecat doar în baza unor promisiuni pe care le făcea Horațiu Potra și a recomandărilor foștilor colegi din alte teatre de operațiuni. Banii veneau în România o dată la trei luni, când contractorii își luau luna de concediu. Erau „bani total nefiscalizați”, insistă unul dintre contractori și adaugă că nici el, nici colegii săi nu au declarat vreodată veniturile la Fisc.
Dar asta nu e singura instituție oarbă la afacerile lui Potra.
„Până nu au murit primii băieți acolo, nu am fost controlat la vamă niciodată vreme de un an de zile. Atunci ne-am trezit la aeroport cu Fiscul, cu Vama, cu SRI, eram așteptați de toată lumea bună”, își amintește el. S-a întâmplat în februarie 2024.
Cu alte cuvinte, din decembrie 2022 și până în februarie 2024, contractorii privați ai lui Potra se întorceau în țară cu munți de cash pe care spun că nu îi verifica nimeni la aterizare pe aeroporturile din Mureș și Sibiu.
„A adus efectiv saci cu cash și nu numai”.
Cinci kile de aur și o pădure
„Avea două aeroporturi pe care nu eram controlați niciodată, la Tîrgu Mureș și Sibiu. Aterizam și se ducea fiecare la casa lui”, își amintește unul dintre contractori, care și-a adus din Congo inclusiv tehnică de luptă. De partea cealaltă, avioanele care transportau trupele lui Potra erau verificate temeinic doar când aterizau la București.
Contractorii cu care am discutat povestesc că Potra nu a adus doar saci cu cash în România, ci și metale prețioase, iar când susțin asta arată către declarația de avere a mercenarului.
Potra a candidat în 2024 la primăria orașului Mediaș, unde locuiește și de unde își organizează afacerile. Nu a intrat în campania electorală ca independent, ci din partea Partidului Patrioților, formațiune politică de extremă dreaptă care propovăduiește izolaționismul românesc în raport cu NATO și UE și „măsuri de politică penală” pentru „întărirea securității sociale”. Partidul a anunțat după reținerea lui Potra din decembrie 2024 că își retrage sprijinul.
În declarația de avere disponibiliă în vara lui 2024 pe site-ul Agenției Naționale de Integritate, Horațiu Potra declara că deține 10 kilograme de aur, pe care le are din perioada 2015-2016.
Între timp, această declarație de avere a dispărut de pe site-ul ANI (dar poate fi descărcată de aici) și a apărut alta, completată la 30 de zile după ce a intrat în Consiliul Local Mediaș. În varianta nouă, Potra declară 5 kilograme de aur în plus, pe care le-ar fi avut tot din perioada 2015-2016.
Cele cinci kilograme de aur apărute din senin în declarația de avere a lui Horațiu Potra sugerează că una dintre declarațiile de avere este falsă. Ori aurul pe care îl deține nu e doar din perioada 2015-2016, ori a uitat să îl declare pe tot din prima.
Foști angajați ai lui Potra povestesc că nici autoritățile vamale din Congo nu îi verificau la plecare, deci ar fi putut să aducă în România „absolut orice”, cum ar fi armament de război ca cel cu care Potra a mai fost prins în România.
Interesul lui Potra pentru zăcămintele de aur ale statului congolez ridică și mai multe semne de întrebare. Una dintre companiile înființate de Potra după semnarea contractului din Congo se numește Three Eagles Synergy Llp SRL. Această companie din România nu are activitate declarată, nici angajați sau venituri înregistrate.
Mai există, însă, o companie omonimă și e înregistrată în Statele Unite, iar în noiembrie 2024 anunța că organizează în Washington DC o întâlnire între oamenii de afaceri americani și congolezi, la care participau inclusiv oficialități de la Kinshasa. Scopul principal era „transformarea afaceriștilor congolezi în milionari” prin atragerea unor investitori americani. Printre vorbitori s-ar fi numărat mai mulți miniștri, dar și Miguel Katemb Kashal, director general al ARSP, autoritatea care reglementează și controlează concesiunile miniere din Congo.
Potra, însă, nu deține doar cantități impresionante de aur, ci și terenuri. Din 2023, de când a început să primească fonduri publice din Congo, a cumpărat în România nenumărate parcele de teren agricol și păduri. Zeci de hectare.
Doar una dintre tranzacții a implicat achiziția a 44 hectare de pădure în județul Cluj, pe care le-a cumpărat de la o familie din zonă. Contractorii pe care i-am intervievat susțin că una dintre păduri ar putea fi folosită pentru antrenamente paramilitare, dată fiind poziționarea izolată. „Tragi cu AG în pădurea asta a lui și nu te aude nimeni”, cu atât mai mult cu cât în mijlocul pădurii este defrișat un perimetru unde pot avea loc tabere de antrenamente paramilitare, ca cele pe care le organizează Potra. Nu am găsit, însă, nici un contractor care să fi trecut printr-un astfel de antrenament înainte să plece.
Totuși, mai mulți foști militari intervievați povestesc că o parte dintre oamenii lui Potra aveau nevoie de antrenamente speciale pentru a fi pregătiți să meargă într-o zonă de conflict. Contractorii intervievați, foști membri în trupele anti-tero ale SRI sau Poliției, militari pensionați din Forțele Speciale sau veterani cu experiență în Irak, Afganistan, Iugoslavia sau Angola, ne-au declarat, indignați de cât de nepregătiți erau unii dintre cei pe care Potra i-a detașat în Congo: „A adus foști paznici de supermarket cărora le-a pus arma în mână, a adus jandarmi și inclusiv pompieri. Singurul merit al unora dintre ei era că vorbesc franceză sau că erau prieteni cu Potra.”
Un alt contractor povestește că lipsa de experiență și profesionalism sunt motivele pentru care au existat pierderi de vieți omenești. Până acum, oficial, au murit patru oameni în timpul serviciului pentru Potra, iar numărul răniților nu este cunoscut oficial. Cea mai tânără victimă avea 23 de ani, era din Iași, și se dusese în Congo ca să adune bani pentru un apartament.
Un alt român mort în Congo făcea parte dintr-un grup condus de un fost pompier care vorbea franceză, dar nu avea experiență în operațiuni de gherilă. Contractorii care au lucrat pentru Potra în Congo povestesc că pompierul a plecat când rebelii M23 i-au atacat. Nu a știut să reacționeze și nici cum să își coordoneze echipa, lăsându-i descoperiți. „E numai vina lui Potra pentru ce-au pățit băieții în Congo, că el a pus la conducere paznici de supermarket și habarniști care vorbesc franceză”, crede unul dintre contractori despre răspunderea morală pentru viețile pierdute.
Angajații lui Potra povestesc că un alt coleg pe care l-au pierdut în Congo, în solda lui Potra ca operator de drone de observație, ridica în fiecare seară drona din același loc. „I-am tot repetat să schimbe pozițiile, până când M23 l-au localizat și i-au plasat un obuz în brațe”, își amintește un militar. „Cel mai probabil poziția a fost reperată pentru că proiectulul a căzut exact pe el și l-a făcut praf. L-am adunat pe foaia de cort”.
Problema de securitate națională
Dar Horațiu Potra nu a angajat doar oameni fără experiență. Majoritatea celor pe care i-a adus în Congo, sunt, de fapt, foști angajați din structurile militarizate ale statului român, dar și gradați activi care au demisionat din sistem pentru un salariu mai bun în Congo. Mai toți cei cu care sunt în contact spun că vorbesc mânați de frustrarea că au fost conduși în lupte de oameni fără pregătire.
Un militar de carieră din Forțele pentru Operații Speciale ale MApN, antrenat ani de zile pe fonduri publice, dar și de forțele NATO în Afganistan sau Irak, câștigă sub 2000 de euro pe lună – salariul poate varia în funcție de responsabilitățile sale. În România nu există multe astfel de unități de elită, ci doar la Târgu Mureș, Bacău, Buzău și Constanța. În Africa, salariul său ajungea la 5000 de dolari sau chiar 7000.
Forțele pentru Operații Speciale, Forțele Speciale sau F.O.S. sunt unități de elită din România cum sunt Delta Force sau Navy Seal în Statele Unite ale Americii, dar cu salarii mai mici. Sunt parașutiști, scafandri, antrenați în lupte în oraș sau în munți, crème de la crème din Armata Română.
„Când am făcut eu cursul de F.O.S. am fost 150 de oameni, iar după antrenamente de 9 luni am absolvit numai 7. Cam ăsta e nivelul la noi!”, explică mândru un fost militar din cadrul Forțelor Speciale care a lucrat pentru Potra pe un salariu de patru ori mai mare decât cel dinainte să demisioneze.
Mai mulți foști militari, care au plecat din structurile MApN ca să meargă în Congo, ne-au confirmat că nu au fost reangajați. La reintrarea în sistem, Direcția Generală de Informații a Armatei (DGIA), structura de intelligence a Armatei, trebuie să dea un aviz de securitate pentru fiecare angajat.
Celor care au luptat în Congo pentru Potra, DGIA nu le mai dă acest aviz de securitate pentru acces la informatii sensibile, pentru că erau deja considerați potențiale vulnerabilități.
Ministerul Apărării a refuzat să ne comunice oficial, pe legea 544/2001 sau prin purtătorul de cuvânt, câți militari din Forțele Speciale a pierdut pentru că Potra i-a angajat pe mai mulți bani în Congo, iar Ministerul Afacerilor Externe a refuzat în toamnă orice dialog pe subiect. De partea cealaltă, estimările cele mai pesimiste ale foștilor și actualilor angajați ai lui Potra susțin că cel puțin două structuri de Forțe Speciale, cea de la Târgu Mureș și cea din Bacău, au fost „decimate” pentru că oamenii au plecat pentru o soldă mai bună în Congo.
Această situație este cu atât mai îngrijorătoare în condițiile războiului de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei. În timpul hemoragiei de personal din cadrul Forțelor Speciale, generalul Nicolae Ciucă, prins de Recorder că și-a umflat CV-ul de erou de război, explica cât de importantă e Armata.
Foștii militar se plâng că bugetul MApN crește, dar salariile lor stagnează pentru că majoritatea investițiilor se fac în tehnologie modernă de luptă.
Legionari de-ai francezilor sau legionari de-ai lui Zelea. Camarazi, dar pe bani.
Românii care au activat în Legiunea Franceză, dar și apostolii Gărzii de Fier din perioada interbelică își spun „legionari”. Potra și oamenii săi pretind că își zic legionari ca veterani ai Legiunii Franceze, nu ca nostalgici ai lui Corneliu Zelea Codreanu și ai politicilor sale fasciste agresive. Puteți citi câte ceva despre atrocitățile comise de oamenii Legiunii franceze în Africa și Orient aici sau aici sau aici sau aici.
Horațiu Potra a apărut prima oară în spațiul public din România în 2012, când Mihai Munteanu, pe-atunci reporterul RISE Project (între timp, îl puteți citi la Captura.ro , a documentat în România și în Sierra Leone mecanismele prin care mercenarul își spăla banii prin Biserica Ortodoxă Română.
Antrenat peste 30 de ani în cele mai sângeroase războaie, cele africane, Potra este cumplit de greu de prins de către autoritățile române. S-a specializat cât a lucrat fie pentru Legiunea Franceză, fie pentru magnatul Frank Timiș, unul dintre cei mai controversați oameni de afaceri din România.
După ce s-a întors în țară a înființat Asociația RALF, prin care a semnat inițial contractul din Congo, și a adunat în jurul său pentru tabere paramilitare foști legionari francezi sau actuali legionari români ca Eugen Sechila, care este urmărit penal pentru ieșirile sale de extremă dreaptă, dar se scuză că legionarismul său vine de la francezi, nu de la români.
Apoi a început să adune în fișet o colecție de dosare penale.
De exemplu, comisarul Traian Berbeceanu îl aresta în 2010 pe Potra pentru trafic de droguri, dar găsea acasă la el armament de război. Berbeceanu povestește că l-a găsit pe mercenar având „sub pernă un pistol cu glonț pe țeavă”.
Zece ani mai târziu, în 2020, Potra era arestat din nou pentru că îl amenințase pe șeful de atunci al Romgaz, Adrian Volintiru. Motivele sunt necunoscute oficial, însă, conform dosarului penal, Potra îi trimitea acestuia mesaje despre cum a uitat „cine l-a pus acolo” și că „trebuie să înapoieze ceva”.
Ca să înțelegeți cât de tare se străduiește mercenarul să își acopere urmele, la descinderile din 2020, polițiștii au găsit la el acasă 20 de telefoane diferite și mai multe arme albe sau cu bile.
Între timp, Volintiru a fost dat afară de la Romgaz și și-a retras plângerea.
Interesele lui Potra se intersectează cu Romgaz frecvent. În noiembrie 2023, în aceeași zi, i-a achitat jumătate de milion de dolari Alinei Isăilă, șefă de birou în cadrul Companiei Naționale Romgaz pentru trei proprietăți.
Mai mulți contractori angajați de Potra să lupte în Congo s-au declarat dezamăgiți că liderul lor propovăduiește camaraderia și austeritatea, dar urmărește doar banii.
De exemplu, „paznicii de supermarket” la care fac referire mai sus contractorii cu care am vorbit sunt angajații Milton Security SRL din Mediaș. Horațiu Potra apare într-un film de prezentare al acestei companii de securitate, deținute de Răzvan Velcherean.
Velcherean a fost detașat în Congo în mai multe ture de câte trei luni, iar fotografiile cu el s-au viralizat pe internet, când Horațiu Potra a fost reținut în drumul său spre București, pregătit cu muniție legală și macete să facă niște haos în caz de proteste împotriva anulării alegerilor. În fotografiile cu Potra la ambasadele rusă și chineză apare mereu și Velcherean.
Împreună cu Potra și Velcherean, la cele două ambasade mai merge frecvent și Octavian Budică, fost consilier pe sporturi de contact în Ministerul Tineretului din Guvernul Ponta 4, care are acum o sală de lupte în București.
Velcherean, spun contractorii, nu are experiență în teatre de operațiuni, ci doar în lupte de MMA, iar contractorii lui Potra se plâng că a dus în Congo astfel de oameni care i-au pus în pericol pe ceilalți prin lipsa lor de pregătire. Asta s-a văzut cel mai bine după ce orașul congolez Goma, pe care oamenii lui Potra erau contractați să îl păzească, a căzut în mâinile rebelilor M23 zilele trecute, iar ai noștri au fost nevoiți să se predea.
Pe 26 ianuarie 2025, rebelii M23 luau cu asalt orașul Goma. Între timp l-au cucerit. Presa locală relatează că străzile sunt pline de cadavre, iar spitalele nu mai fac față.
Un grup de opt contractori români era responsabil de punctul strategic de la marginea orașului.
Weekendul trecut, comandantul direct al celor opt români nu era cu ei, ci în centrul de comandă. Aflați sub asalt, cei opt oameni i-au cerut noi dispoziții, iar comandantul le-a spus să reziste în calea miilor de luptători M23.
Le-a promis că trimite trupe care să îi acopere și să se poată retrage în siguranță. O oră mai târziu, omul lui Potra „i-a abandonat, le-a zis că sunt pe cont propriu. Deși aproape de ei era o altă echipă de opt oameni care puteau interveni.”
Și nu este singurul caz despre care am aflat că locotenenții lui Potra și-au abandonat oamenii din subordine aflați în fața desantului M23.
Filmarea de mai jos e făcută în același weekend, pe pista aeroportului din Goma pe care contractorii erau plătiți să îl păzească. Erau înconjurați și se retrăgeau cu toții în incinta aeroportului. Unul dintre oamenii lui Potra, aflat pe o poziție de comandă, a oprit pe pistă un avion chiar înainte să decoleze. Era împreună cu șapte colegi.
Au urcat la bord cu tot cu salariile mai multor oameni din subordine. Au blocat decolarea avionului cu o mașină și în filmare îl puteți auzi pe colegul său, disperat, rămas în câmpul de luptă:
„A fugit! ‘Tu-i biserica! A fugit! A oprit avionul și a fugit, ești nebun la caaaap!”
În urma lui rămâneau 288 de colegi, inclusiv cel care a făcut filmarea. În acel moment, nu știau ce urmează să li se întâmple, dacă vor fi măcelăriți de rebelii M23, dacă ONU le va lua apărarea sau nu și dacă Rwanda îi va aresta sau îi vor preda rebelilor.
În acest moment, vineri, 31 ianuarie 2025, cei 288 de contractori se întorc acasă după lungi negocieri între Ministerul Afacerilor Externe din România, ONU, DRC, Rwanda și rebelii M23. După ce au pierdut toate pozițiile strategice în fața asaltului, înconjurați în aeroportul din Goma pe care trebuiau să îl păzească, s-au refugiat în sediul ONU din DRC. Reprezentanții ONU au negociat un culoar de trecere în siguranță în Rwanda, unde au fost preluați de autorități, iar în filmarea de mai jos îl puteți auzi pe liderul rebelilor M23, Willy Ngoma, cum îl ceartă pe unul dintre românii capturați.
„Tu iei un salariu de 8.000 de dolari pe lună. Mănânci 8.000 de dolari, în vreme ce un soldat congolez ia 100!”, i-a zis el contractorului român. „Aici ne batem pentru viitorul copiilor noștri! Nu mai veniți aici pentru aventură! Nu e o glumă!”, i-a strigat Ngoma.
I-am trimis lui Horațiu Potra întrebări despre aurul din declarația de avere, despre banii cash, lipsa controalelor din aeroporturi și camarazii lăsați în urmă, dar nu a răspuns până la această oră.
Excelent documentar! Avem nevoie de astfel de dezvaluiri sa trezim mintile si, poate, sa vedem actiuni ale autoritatilor impotriva acestor infractori. Multumesc!
Thanks! Keep up with the good work! 😊