Călin Georgescu. Prietenii online și offline
O rețea de ONG-uri cu nume democratice și suflet extremist, un vânzător de like-uri, colegi care umblă cu cioara vopsită și-un rus, plus o clădire de patrimoniu în ghearele unui patriot.
Suntem Luiza Vasiliu și Victor Ilie, doi jurnaliști care scriu de-o viață despre abuzuri, corupție, infractori și nedreptăți. Dacă ați citit investigații despre Dragnea, Burnei, Tate sau Marele Alb, ne-ați mai citit deja. Dacă nu, bine-ați venit!
Prietenii lui Călin Georgescu din online
Au început să apară documente din ancheta Parchetului General în legătură cu finanțarea campaniei lui Călin Georgescu. O parte din banii pentru campania „zero lei” a candidatului pro-rus au fost plătiți unei firme numită Social Freak Ltd din Marea Britanie. Mai precis, pentru conturile de TikTok ale candidatului pro-rus. Din informațiile publice nu e clară suma care a ajuns în firma britanică
Am căutat Social Freak și l-am găsit pe proprietarul Luke Askew, un creștin englez care înmulțește like-uri și followerși cum a făcut Iisus Hristos cu peștii. E un mare „follower” al lui Iisus, speaker motivațional, un bun tată și un bun soț.
Social Freak Ltd nu pare să fi băgat bani direct în reclame pro-Georgescu, dar Askew a cumpărat reclame prin Google Ads pentru propriile lui afaceri. Askew are firma într-o hală industrială de la periferia unui orășel numit Mildenhall și de-acolo are de vînzare ce vrei și ce nu vrei, boți și inimioare de TikTok, followerși de X, membri de Discord, share-uri de Facebook.
Dacă ești politician și vrei ca mesajele tale să fie virale, îl plătești pe Luke Askew și el îți aduce mii de distribuiri sau comentarii. După ce algoritmul e păcălit artificial, împinge postările către și mai mulți oameni reali care au drept de vot.
Am încercat să cumpăr cu crypto (ETH) câteva like-uri de la Askew ca să identific destinația banilor, dar m-am oprit în momentul plății doar ca să îi identific wallet-urile și platforma de tranzacționare.
Am aflat că procesatorul de plăți cu care lucrează Askew este rusesc, Cryptomus.com, și are mailurile oficiale pe domeniul mail.ru. Mai mult, site-ul Cryptomus are același Google tag (codul unic gtm-mj4z47n) cu alte două site-uri rusești. Cele două sunt marrus.io și drevo16.ru. Primul e tot un procesator de plăți în criptomonede, iar al doilea site duce către un azil de bătrâni numit „Copacul Vieții” din districtul Volga al orașului Kazan, Rusia.
Abia aștept să văd ce-o să ne zică Parchetul General în rechizitoriu despre cumpărăturile pe care le-au făcut prietenii lui Călin Georgescu pentru el de la Social Freak Ltd. Prin Cryptomus, Askew nu a încasat decât vreo câteva mii de euro în ETH și BTC, iar pe firma lui a declarat venituri de sub 100 de mii de lire în 2024, departe de un milion de euro, cât a declarat Bogdan Peșchir că a cheltuit pe TikTok pentru campania lui Georgescu.
Prietenii lui Călin Georgescu din offline
În 2013-2015 documentam extrema dreaptă la Rise Project împreună cu Ana Poenariu, azi reporter la Public Record (unde tocmai a dat o anchetă excelentă despre proprietățile și combinațiile lui Horațiu Potra). Am publicat atunci „Autonomie și petarde”, o investigație video despre extremiștii din România ai grupării HVIM, brațul armat al partidului maghiar de extremă dreapta, Jobbik. Ultrași ca ai noștri de la Honor et Patria și Uniți sub tricolor, băieții din HVIM sunt de loc din Budapesta și au făcut pui și în Ținutul Secuiesc. Primii militează pentru România Mare, ceilalți pentru Ungaria Mare.
Săpând în documentările mele vechi despre extrema dreaptă am găsit acest screenshot pe care îl făceam pe 17 martie 2015. E chiar cu Călin Georgescu. Russia Today România, blocat din cauză de propagandă odată cu invazia din Ucraina, făcea o știre dintr-un discurs pe care Georgescu îl ținea la Baia Mare: „Nu este libertate în România!”
Discursul lui a fost „impresionant” pentru ruși pentru că „a acuzat actuala clasă politică de trădare și a îndemnat la răzvrătire față de politicile neo-liberale anti-naționale”. Vă sună cunoscut?
Mă împiedicasem de știrea asta pentru că investigam o rețea de politicieni de extremă dreapta de peste tot din Europa. Parlamentari și europarlamentari neo-naziști erau plătiți de câteva ONG-uri ca să se dea observatori de vot și să consfințească corectitudinea alegerilor peste tot pe unde aveau rușii nevoie să destabilizeze legitimitatea statelor din fosta URSS. Mai precis, la referendumuri de independență organizate în republici separatiste ca Abkhazia, Ossetia, Transnistria, Nagorno Karabakh, Donetsk sau Lughansk. Am fost până la Gyor să fac un interviu cu un astfel de lider extremist de trei ori mai mare ca mine, Zagyva Gyorgy Gyula, care fusese observator de vot pentru ruși și apoi a fost declarat indezirabil în România. Am ajuns chiar și într-o tabără de antrenamente paramilitare, dar n-am stat decât niște ore, că am fost dați afară.
„O organizație fantomă a coalizat în jurul ei sute de tineri secui din Transilvania. În ultimii ani, liderii ei au deturnat mitinguri, s-au încăierat cu jandarmii, au vrut să detoneze o bombă artizanală în mijlocul unei parade militare și să arunce în aer o conductă de gaze care leagă Ardealul de restul țării. Sunt cunoscuți ca HVIM, adică Mișcarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate. (...)
În spatele lor stă un lanț de interese care trece prin Budapesta și se oprește la Moscova.” (dă play aici)
Toate ONG-urile pe care le urmăream atunci aveau niște nume pompoase: Commonwealth of the Independent States - Election Monitoring Organization (Comunitatea Statelor Independente - Organizația de Monitorizare a Alegerilor), European Center for Democracy and Elections (Centrul European pentru Democrație și Alegeri), Eurasian Observatory for Democracy and Elections (Observatorul Euroasiatic pentru Democracție și Alegeri) sau European Center for Geopolitical Analysis (Centrul Europeană pentru Analiză Geopolitică).
Ce aveau toate aceste în comun? Au fost înființate de cetățeni care au fost mai târziu acuzați de spionaj în favoarea rușilor sau care fac propagandă pro-Kremlin în Africa. Pe lângă asta, toate aveau „Europa”, „democrație” sau „alegeri” în denumiri.
Eu în România am găsit doar doi observatori falși, dar cercetătorul Anton Shekhovtsov, specializat în politica externă a Federației Ruse, a identificat până în 2024 un total de 374 de astfel de observatori de vot împrăștiați în toată lumea, care mergeau să reprezinte interese secesioniste rusești sau să legitimeze regimuri iliberale purtând ecusoane de ONG-uri democratice sau partide europene. Extremiste, dar totuși europene. Apoi, liderii locali pro-ruși dădeau mândre comunicate de presă despre cum referendumurile lor de independență sau alegerile erau validate de oameni veniți de la Budapesta, Viena și Bruxelles, fără să menționeze că ăia erau în slujba Moscovei. Așa a validat Rusia preluarea peninsulei Crimeea, de exemplu.
Baza de date a lui Shekhovtsov numără acum cinci români, politicieni liberali sau lideri de organizații din diaspora, care au mers inclusiv să valideze alegeri din teritoriile ocupate de ruși în Ucraina după invaziile din 2014 și 2022.
Cît a locuit peste hotarele țării pe care pretinde că vrea să o salveze acum de interese străine, Călin Georgescu a fost asociat cu o rețea de ONG-uri cu nume la fel de pompoase, europene sau internaționale, foarte asemănătoare cu cele pe care le documentam în acei ani. Aceste organisme au denumiri foarte occidentale, dar deservesc narative rusești.
Prietenii lui Călin Georgescu de la Geneva
Georgescu a tot pretins că a lucrat la ONU, când, de fapt, a trecut doar pe la UNGSII Foundation, un ONG deținut de un elvețian pe nume Roland Schatz. United Nations (UN) nu are vreo legătură cu UNGSII, doar numele sugerează asta. Potrivit descrierii de pe site-ul UNGSII, acronimul vine de la United Global SDG Index Institute, adică Institutul Indexului Global Unit al SDG, care la rândul său înseamnă Sustainable Development Goals, adică obiective de dezvoltare durabilă. Convingător, nu?
Astăzi, Georgescu nu se mai laudă că lucrează la ONU pentru că și el știe că a târât o fraudă în propriul CV. Dacă nu câștiga primul tur al alegerilor prezidențiale de anul trecut, probabil că niciun jurnalist din România nu ar fi trimis vreodată solicitări de informații publice la ONU să afle dacă e adevărat sau nu, iar ONU nu ar fi negat că Georgescu al nostru a lucrat vreodată pentru organismul internațional.
Elvețianul Schatz promitea în 2022 că ONU va deschide la Brașov un hub de cercetare medicală și va investi un miliard de dolari. Allen Coliban, primarul de atunci al Brașovului, nu a avut motive să nu-l creadă pe Schatz. Coliban declara la Forumul Orașelor Verzi, eveniment organizat de Primăria Brașov:
„Dintre toate oraşele lumii, Naţiunile Unite, prin organismele sale, mai ales UNGSII, au ales Braşovul să fie centrul, să fie punctul în care să realizăm acest prim hub de dezvoltare sustenabilă prin sănătate. Este o decizie importantă pentru România, o recunoaștere a istoriei cercetării și inovației românești în medicină.”
Relația primăriei Brașov cu UNGSII, povestește astăzi Coliban, exista încă din 2019, din mandatul primarului Scripcaru, între timp revenit la frâiele orașului.
UNGSII e parte din United Nations, adică din ONU, cam la fel cum aș spune eu că prietena mea neoNATOloagă de la maternitatea Giulești e un membru marcant al NATO. Sunt doar niște litere.
Roland Schatz, 2022, la Forumul Orașelor Verzi organizat de Primăria Brașov
„În 2022 am primit o invitație la Davos, din partea lui Roland Schatz”, își amintește Coliban. „Evenimentul lor avea loc în același timp cu evenimentul World Economic Forum, părea totul normal. Eu m-am dus acolo onest, cu gândul să povestesc ce probleme de mediu are Brașovul și cum vrem să le rezolvăm. Evenimentul lor și cel de la Davos nu aveau loc împreună, totuși. Când am ajuns acolo, Roland mi-a zis că poate atrage o finanțare de un miliard de euro pentru Brașov de la un fond de investiții al unor americani din Emiratele Arabe Unite (UAE), garantat de UAE. Banii urmau să vină într-un proiect pe cercetare în sănătate”, își amintește fostul primar Coliban, care a căutat inclusiv în discuțiile vechi cu elvețianul linkul către pagina web a fondului de investiții care trebuia să aducă miliardul la Brașov.
Dar banii n-au mai venit niciodată. Fostul primar le-a tot dat mailuri și telefoane, dar proiectul a rămas blocat la nivelul de vorbărie publică.
Coliban a găsit linkul din promisiunile lui Schatz, ni l-a trimis și a concluzionat surprins: „a dispărut pagina cu miliardele noastre”.
Fundația lui Schatz se declară public pro-europeană și anti-rusă, dar la unul dintre evenimentele organizate de ei concomitent cu Forumul din Davos, în februarie 2019, a participat chiar Steven Seagal, prieten apropiat al lui Putin, apostol oficial al politicilor rusești imperialiste.
Oficial, UNGSII există în Elveția doar din 2021, iar Georgescu nu apare în acte. Dar înainte ca această fundație să fie înregistrată, un ONG cu același nume a funcționat în Vaduz, capitala Lichtensteinului, iar candidatul pro-rus la prezidențiale a fost directorul acelei entități încă din 2016. În februarie 2016 Schatz înregistra fundația, iar în iulie Georgescu devenea directorul ei.
Astăzi, pe site-ul UNGSII nu apare Georgescu, ci un alt român, un pastor din Brașov pe nume Claudiu Preda.
Pe lângă activitatea de pastor, acesta mai are și o afacere cu suplimente alimentare pe bază de ouă.
Firma de suplimente nu o duce prea bine, are datorii de 11 milioane de lei, pe care le-a preluat de la o altă societate comercială – GCG Worldwide SRL, deținută de pastor împreună cu afaceristul Simon Andreas Maurer, un dezvoltator imobiliar controversat, numit recent consul onorific la Brașov al Republicii Filipine, o țară cu un regim autocrat (vezi minunata carte a jurnalistei filipineze Maria Ressa, care-a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2021).
Gaura e de la pastorul Preda. Din 2018 pînă în 2020, Preda a tot împrumutat bani de la firma GCG, peste 2 milioane de euro, iar acum gaura se regăsește în portofoliul firmei de suplimente alimentare. Nu e clar când va deveni firma profitabilă, dat fiind că o cutie de suplimente costă 55 de lei.
Coliban și-a mai amintit și că Roland Schatz avea un asistent, un „amfitrion, prezentator, care vorbea o engleză impecabilă, dar era rus.” Acesta a prezentat evenimentul ținut de UNGSII în cadrul Forumului Orașelor Verzi, în 2022, la Brașov.
Numele rusului din anturajul lui Roland Schatz este Roman Gerasimov. Nu apare pe site-ul organizației, dar l-a însoțit pe Schatz la diverse evenimente cum ar fi Forumul Economic Global de Davos. Pe internetul rusesc e departe de a fi un „asistent”.
Gerasimov este un jurnalist blând cu Kremlinul, care a fost gazda unei emisiuni populare de la Channel 78, o televiziune de știri din Sankt Petersburg de pe listele internaționale de sancțiuni.
Gerasimov este freelancer acum, speaker motivațional, trainer și prezentator al evenimentelor publice organizate de companii controlate de statul rus, ca Gazprom, Rosatom sau Sibur. A ținut traininguri de comunicare la Rosneft, Sberbank, Gazprom, VTB și Kommersant, printre cele mai mari bănci și companii din energie din Federația Rusă, care sunt sancționate pentru implicarea în invazia Ucrainei și în 2014, dar și în 2022.
Fostul șef al lui Georgescu și actualul șef al pastorului Preda în UNGSII, Roland Schatz, mai apare într- un ONG. Se numește Geneva Agape Foundation și se ocupă cam cu ce se ocupă și primul.
De exemplu, un membru al Geneva Agape Foundation este Sabev Ventzeslav, un alt afacerist băgat în fundații cu nume bombastice, dar cu un istoric mai degrabă inexistent, Conference Africaine pour la Paix (Conferința Africană pentru Pace) și Association du Centre International Reforme (Asociația Centrului Internațional Reforma). Acesta laudă public eforturile de pacificare ale Turkmenistanului, țară cunoscută colocvial și sub numele de Coreea de Nord a Asiei Centrale pentru că nu are jurnalism, activiști și regimul sufocă orice tentativă de opoziție politică. Ambasada Turkmenistanului în Elveția îi mulțumea într-un comunicat pentru laudele primite, iar aici îl puteți vedea cu un oficial turkmen, bun tovarăș de-ai lui Sergey Lavrov, ministrul rus de externe.
Ventzeslav validează cu numele și titlurile sale inclusiv regimul așa-zis democratic și politicile așa-zise verzi ale Azerbadjanului, alt stat care bagă jurnaliști și activiști în pușcării. Dictatorul azer Ilham Aliyev a dat ordin ca jurnalista OCCRP Khadija Ismailova să fie închisă pentru că scrisese despre el. Mai precis, jurnalista scotea la suprafață cum Aliyev își spală banii câștigați din furăciuni și exploatări miniere extrem de distructive pentru mediu.
Vechi prieteni comuni
În 2013 aveam 23 de ani și făceam primul meu undercover în presa de la centru. Mai făcusem, dar mai mărunte, pentru pagina 4, de la rubrica incognito a revistei Opinia Veche de la Iași, când eram în facultate. Investigația are un titlu cam cringe (nu l-am ales eu!): Dragostea de Patrimoney, și apărea la emisiunea În Premieră de la Antena 3. Materialul era despre cum monumentele istorice din București erau dărâmate de racheții imobiliari sau degradate de squateri ținuți în spate de racheți, iar în locul lor apăreau blocuri de sticlă, simbolul modernității, luxului și, de fapt, lăsând ironia la o parte, un adevărat viol urbanistic – parcelă cu parcelă.
În fine, aici mă puteți vedea pe mine încercând să par un om de afaceri care își permite să cumpere o clădire de patrimoniu pe bulevardul Buzești din Capitală doar ca s-o demolez și să fac o clădire de birouri. Nu știu dacă se poate observa asta, dar aveam privirea unui om care are 1,8 milioane de euro. Voiam să cumpăr un monument istoric eclectic din anii ‘30, o clădire cu o broderie splendidă pe fațadă, care era la vânzare, iar proprietarul insista că principalul avantaj e terenul.
Pentru cititorii care nu-s din București, bulevardul Buzești a fost ani de-a rândul o colecție ultra-centrală de dărăpănături, care duce chiar de la guvern până la parlament. A îmbogățit foarte mulți dezvoltatori imobiliari. În ultimii 20 de ani au fost demolate Hala Matache și o mulțime de alte clădiri de patrimoniu, iar pe terenurile dezgolite au apărut sistematic blocuri cu tot mai multe etaje.
Turbo-racketul imobiliar de România s-a gândit mereu că e o afacere mai bună să dai jos o clădire istorică care are doar un parter și să ridici mai multe etaje pe care să le închiriezi. Omul meu blurat în investigație, astăzi un suveranist convins, mi-a cerut numai 1.800.000 de euro pe clădirea istorică. Mai tare, însă, e că ar fi fost deschis să îmi dea casa și pe degeaba. Patriotul încercase să demoleze bucata de istorie pe care o deținea și-mi povestea atunci cum omul lui de încredere din Primăria Capitalei care îi ținea spatele i-a dat asigurări că va scăpa de brațul flasc al legii. El îmi dădea casa și gratis dacă eu îi dădeam la schimb câteva apartamente în blocul pe care aveam să îl construiesc pe locul peticului de istorie de pe bulevardul Buzești.
Cum să vă zic, astăzi îmi pare rău că n-am luat eu casa, pentru că o desfigurează afișele cu Donald Trump și George Simion. Proprietatea a fost surprinsă anul trecut de camerele Google Street View îmbrăcată în „Planul Simion”, adică „taxe mai puține pe salariul tău”, „tăiem toate dobânzile la creditul tău” și „case la doar 35.000 euro pentru români.”
Cine știe, poate că totuși clădirea va mai supraviețui unui regim de extremă dreapta.
Ce puteți face, între timp:
Stați cu ochii pe Snoop.ro și donați masiv, completați formulare de 3,5% ca să aveți și voi o presă fără lesă, nu cum are Marcel Ciolacu. Mâine publicăm episodul al treilea despre conexiunile rusești ale companiilor AdNow Llp și Bunelu Ltd.
Citiți analiza Recorder despre istoria de ONG-ist a lui Călin Georgescu ca să vedeți cum l-au prins inclusiv cu fonduri USAID pe la gură.
Nu ratați cel mai nou thriller intelectual semnat de Emilia Șercan în Pressone, Rețeaua citărilor fictive.
Dacă tot ne-a cuprins sentimentul european, ascultați The Europeans, cel mai sprințar podcast de pe continent, realizat de vreo opt ani în principal din donațiile ascultătorilor. E cu mult râs și ușurătate, chiar și-atunci când subiectele sunt întunecate, o conversație între prieteni pe temele arzătoare ale Europei. Dacă nu știți cu ce să începeți, recomandăm max. Ghidul autocratului ca să distrugi presa locală, despre ce-a pățit jurnalismul în țări ca Polonia, Bulgaria și Ungaria.
Luați un mărțișor de la Casa Jurnalistului, ca să mai rezistăm împreună înc-o primăvară.
Nu uitați că vine, totuși, primăvara.